Se uită la el și îi simți
iubirea în ochi. Buzele îi
ardeau de dor, iar inima i se zbătea ca o
nebună. Ar fi vrut să-l
ia în brațe,
să îl sărute cu pasiune și să se piardă cu el în lume, să fugă undeva departe unde n-o să-i
găsească și n-o să-i cunoască
nimeni. În secunda aceea a văzut toate momentele petrecute cu el, ca-ntr-un
film în care acțiunea se petrece prea repede pentru a putea înțelege ceva. Dar
s-a mulțumit cu un sărut, destul de intens ce-i drept, și cu o strângere în
brațe călduroasă.
"Du-mă unde vrei tu. În noaptea asta sunt
a ta" i-a zis, apoi l-a sărutat și s-a așternut o liniște profundă
perturbată doar de zgomotul motorului care rula cu 200 de km pe oră. Nu mai era
nevoie de niciun cuvânt, pentru că fiecare știa ce gândește celălalt. Ea nu se
gândea decât că a așteptat asta de așa de mult timp, că îl iubea prea mult ca
să nu i se dăruiască. Își aducea aminte când l-a văzut pentru prima dată și s-a
gândit că nu va avea niciodată o șansă cu cineva ca el. Iar acum era al ei,
doar al ei și atât. El era terminat de atâta dor care îl măcinase în atâta
timp. Îi era dor de ea, de vocea ei, îi era dor să-i audă vibrațiile inimii și
să-i sărute buzele moi, îi era dor să o țină în brațe până dimineața când visul
avea să se sfârșească, îi era dor să îi simtă pielea arzând sub trupul său, îi era dor de gândirea ei inocentă și de lacrimile ei sincere, îi era
dor de privirea ei de copil și de acel zâmbet timid, îi era dor de suflarea ei
caldă și de mirosul parfumului dulce, îi era dor de gândirea ei incredibilă de
care se minuna de fiecare dată și de inteligența ei uimitoare, îi era dor de
trupul ei perfect și de părul ei moale, îi era dor să se simtă iubit de singura
persoană de pe lumea aceasta care a putut vreodată să-l facă să simtă iubirea,
îi era dor de...ea. Iar acum, după toate vremurile frumoase, după tot timpul
petrecut împreună, dar și după tot timpul petrecut departe, după suferința
despărțirii, după durerea singurătății, după toată încercarea de împăcare cu
gândul că "noi" nu mai există, după toate astea... era a lui, doar a
lui și atât, iar aceasta avea să fie noaptea la care au visat mereu, noapte în
care puteau să se piardă unul într-altul și să uite de tot ce e în jur, noaptea
în care puteau să facă din doi unul.
Ea ținea mâna stânga peste mână
lui dreaptă și îl strângea cât putea de tare. "Ce repede schimbi
vitezele", i-a zis cu un glas tremurând. Când au ajuns, el a deschis ușa
cu putere și a luat-o în brațe, să nu cumva să-și rupă piciorușele firave pe
terenul accidentat. A purtat-o în brațe pe scări, până la etajul al doilea și a
așezat-o pe pat. A descălțat-o de pantofi și a copleșit-o cu sărutări din cap
până-n picioare. I-a dat jos rochia roșie ca focul și i-a fotografiat cu
privirea corpul perfect, sânii rotunzi și fața ușor crispată. Ar fi vrut să
oprească timpul în loc și să nu se mai termine niciodată noaptea aceea.
"Asta va fi cea mai scurtă noapte din viața mea. Când voi mai avea eu ocazia să te iubesc o
noapte-ntreagă?" Ea ar fi vrut să îi răspundă "Curând, iubitul meu,
curând.", dar nu putea, pentru că nu știa nici măcar dacă avea să-l mai
vadă vreodată. "Zilele trecute am fost la un pas de moarte" i-a spus
cu regret, iar ea l-a strâns tare în brațe ca să-i transmită cât de mult îl
iubește și cât de bucură că e în viață. Și ea ar fi vrut să poată opri timpul
în loc. "Mi-a fost dor de TINE" i-a spus cu lacrimi în ochi și cu
glasul ei cald care îl făcea să se simtă atât de "în siguranță".
Acel "tine" răsuna în capul
lui ca cel mai romantic cuvânt pe care l-a auzit vreodată, ca un clinchet de
clopoțel care l-a făcut să își dea seama că el este cel mai important om din
viața ei. "Tu îmi dai putere în fiecare zi, tu mă faci să vreau să lupt
pentru viață și pentru libertate, tu îmi dai tărie să depășesc orice greu."
Când a auzit aceastea, s-a gândit că și ea a avut momentele dificile pe care
le-a depășit datorită lui, chiar dacă el nu era lângă ea, chiar dacă i-a zis că
o urăște și că nu mai vrea să o vadă vreodată, chiar dacă știa că îl iubește în
secret, chiar dacă el nu îi împărtășea aceeași dragoste... sau cel puțin nu
voia să-i spună acest lucru. De-ar fi știut ea câte nopți n-a dormit el din
cauză că nu se gândea decât la ea..și de-ar fi știut el de câte ori a încercat
ea să-și pună capăt zilelor, dar s-a răzgândit datorită lui … datorită faptului
că îl iubea și singurul motiv pentru care ar mai fi vrut să trăiască era faptul
că își dorea să-l mai vadă o dată. Mereu visa cu ochii deschiși că va veni
cândva ziua în care se vor reîntâlni și mereu visa că el încă se mai gândește
la ea, că încă o mai iubește. Mereu visa că se vor vedea peste ani și, fără să
zică vreun cuvânt, se vor îmbrățișa și se vor săruta în semn de "te-am
iubit în tot acest timp".
Acum venise vremea la care a
visat dintotdeauna și nu îi venea să creadă. În sfârșit își spunau printr-un
sărut ce nu și-au spus atâția ani de zile. În sfârșit sufletele lor își
găsiseră liniștea. "Simt să buzele tale au fost făcute special pentru
mine" i-a zis ea, convinsă de vorbele sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu